Shop Mobile More Submit  Join Login
About Literature / Student Member little_mazokuFemale/Romania Recent Activity
Deviant for 4 Years
Needs Premium Membership
Statistics 128 Deviations 323 Comments 6,026 Pageviews

Newest Deviations

Favourites

Groups

Friends

Activity


Cap.4- Lumea de dincolo de ziduri
Part.3

Ceva mai liniştiţi, însă mereu vigilenţi în privinţa codrului, porniră spre locul pe care Hiron îl folosise, împreună cu nesuferitul lor coleg, drept ascunzătoare pentru înnoptat. Arn nu făcea eforturi prea mari să-şi menţină greutatea pe propriile picioare şi, în scurt timp, Yano începu să se cam sature de rolul de măgar. Privirea gravă pe care i-o aruncă fratele său, însă, îl împiedică să protesteze. Dacă se gândea bine, exista şi posibilitatea ca băiatul să nu se prefacă. Nu dăduse mare atenţie cărţilor, dar citise undeva despre degerături şi hipotermie. De asemenea, şi lui îi era frig. Hainele îngheţate îl înghionteau colţuroase, abia îşi mai simţea mâinile şi nu era capabil să se oprească din tremurat. Dacă Arn ar fi căzut în lac şi nu el... Nici nu voia să-şi imagineze.
Înaintau încet, zăpadă îngreunându-le fiecare pas. Curând, Hiron răsufla de parcă alergase la maraton şi privea în jur neliniştit, ca şi Saly. Fata îşi frecă braţele şi își sufla în mâini din când în când, dar nu scăpa din ochi pădurea, ca şi cum copacii ar fi putut porni la atac în orice clipă. Yano o urmări o vreme, descurajat. "Îţi promit că o să am grijă de tine". În Elmore, chiar crezuse că o putea proteja. Acum, nu mai era la fel de sigur. Se aşteptase însă ca ea să intre în panică, să plângă, dar, deşi era speriată, tânăra afişa o atitudine demnă. Antadorul o schimbase.
- Staţi.
Ordinul lui Hiron fu şoptit, însă ei se opriră brusc. Erau în faţa unui arbore mare, aflat pe un dâmb şi fiind pe jumătate prăbuşit. La rădăcinile sale ceva săpase în pământ o mică peşteră adâncă, iar la intrare puteau zări un rucsac acoperit parţial de omăt. În faţa adăpostului zăpada era deformată de urme mari, ce depăşeau labele oricărui urs.
- Ne-a găsit, bălmăji Arn, cu un aer învins.
- Mergeţi înăuntru, porunci Hiron, trăgând sabia din teacă. Yano?
- Vin cu tine.
Ascunzătoarea era umedă şi mirosul de argilă plutea în aer, dar îi apăra într-o oarecare măsură de muşcătura frigului. Arn se întinse şi se răsuci cu spatele la ei, în timp ce Saly se aşeză alături.
- Să vă întoarceţi repede, le zise încet, îngrijorată.
Yano îi zâmbi, apoi ieşi afară, unde îl aştepta fratele său. Thalinul le găsise adăpostul şi, mai devreme sau mai târziu, avea să se întoarcă să îl verifice. Dacă îi lua pe nepregătite, nu îi puteau rezista. Nu aveau altă cale decât să joace ei rolul vânătorului.
- E mult mai mare decât ceilalţi, zise Hiron, după ce tovarăşii lor rămaseră în urmă.
Folosea un glas scăzut, atent la cel mai mic zgomot.
- Atunci poate ar trebui să ne găsim alt loc, răspunse Yano, uitându-se la o veveriţă care îi tot arăta coada.
- Ştii bine că nu-l putem muta pe Arn. În curând se întunecă şi...
- Şi crezi că eu îţi pot ucide creatura aia? îl întrerupse, răstit. Te înşeli amarnic, frăţioare.
Tonul său agresiv îl alarmă pe celălalt, dar nu-i păsa. Lovi cu piciorul în zăpadă, mârâind. Ce naiba fusese în capul lui? Îi sfidase pe Saldor şi Lander, cu o încredere oarbă în propriile puteri. Îşi aminti şi de felul în care insistase în faţa lui Marslo pentru a i se permite să iasă din Elmore şi realiză că îi era profund recunoscător bunicului că nu plecase urechea la vorbele lui. Se aşteptase să fie puternic, să înfrunte cu uşurinţă acele duhuri ale codrului şi să le învingă fără efort. Abia acum, când era pus față în faţă cu acei monştrii, realiza cât de neputincios era în faţa lor. Plecase din Antador ca să-şi salveze fratele, dar nu reprezenta niciun obstacol între prietenii săi şi thalini.
- Ce tot spui acolo? făcu Hiron, privindu-l nedumerit. Mai devreme te-ai descurcat.
- Mai devreme am avut noroc chior! izbucni el, nemaiputându-se controla.
Îşi strânse mâinile în pumni, cu ochii aprinşi de furie.
- Asta sperai? Ca o să vă apăr de fiarele alea? continuă pe un ton ironic. Da, asta am crezut şi eu.
- Dar poţi..., încercă fratele său să-l contrazică, însă nu-l lăsă să vorbească.
- Nu, nu pot. Nu sunt în stare de nimic. Am venit să vă ajut, dar e peste puterile mele. Nu pricepi? țipă, glasul tremurându-i uşor. În ciuda a aceea ce sunt, nu sunt de niciun folos! Monstrul ăla ne vânează! Ce pot să fac? Nimic. Arn moare. Ce pot să fac? Nimic.
Copacii începură să se clatine puternic, deşi vântul nu bătea. Un freamăt sinistru veni dinspre ei, ca și cum ar fi șușotit. Atât zgomotele produse de crăcile ce se clătinau cu sălbăticie cât și mișcările lor agresive trimiteau o amenințare nerostită.
- Yano, murmură Hiron, cu ochii la codru.
- Saly e speriată, şuieră Yano. Colegii tăi sunt probabil morţi. Şi eu nu...
- YANO!
Strigătul lui Hiron îl făcu să tresară şi pădurea se linişti instantaneu. Dându-și seama că însăși natura reacționase la magia sa, care o luase razna, realiză că întrecuse orice limite. Ruşinat de ce făcuse, îşi plecă încet capul. Autocontrolul era una dintre puţinele sale calităţi şi felul în care îşi pierduse cumpătul nu-i aducea nicio cinste. Nu avea niciun drept să se plângă. Nu el. Deschise gura pentru a-şi cere scuze în legătură cu criza de nebunie când un mârâit clar, împreună cu o vibraţie puternică a solului, le îngheţă sângele în vine.
Thalinul se apropia din dreapta lor, atras probabil de gălăgia pe care o făcuseră. Se afla departe încă şi nu-i văzuse, dar le prinsese mirosul. Era de două sau trei ori cât ceilalţi şi blana de pe bot şi spinare îi devenise cenuşie. Dacă era bătrân, acesta era unicul semn.
Hiron îşi lăsă mâna pe umărul fratelui său, care se holba la creatură cu un aer pierdut.
- Vreau să-l ataci.
- Ai înnebunit? șopti el. Fugi cât timp...
- Dacă în tine n-ai încredere, ai în mine. Fă-o.
Se priviră reciproc. Yano era convins că monstrul îl va face una cu pământul în primele secunde şi totuşi Hiron îi cerea să lupte. Să aibă încredere... În fond, de câte ori îi ascultase sfaturile şi nu-i fusese bine? Se îndoia că l-ar fi pus să-şi rişte viaţa dacă nu ar fi avut vreo soluţie salvatoare în minte. Rânji şi încuviinţă, trăgând sabia, care luci în lumina amiezii, apoi se întoarse spre thalin. Murea de frică, dar se strădui să aibă o atitudine cât mai râzboinică. Inspiră adânc şi, sperând că ideile fratelui său să reuşească, atacă.
Animalul îl observă mult prea târziu și, luat prin surprindere, nu se feri la timp şi căpătă o crestătură adâncă pe abdomen. Când făptura sări în lături, cu un răget care se auzi la mai multe mile depărtare , pământul se cutremură, ceea ce îl dezechilibră. La timp, căci coada grea îi vâjâi pe deasupra capului. Lăsând pete mari, roşii, pe zăpadă, thalinul se năpusti ca turbat. Yano îl evită, bătând în retragere, însă una dintre labele mari, cu gheare, îl lovi, izbindu-l de un copac. Cu toate astea, nu-l rănise. Creatura dădu să-l muşte, însă botul i se opri la câţiva centimetri distanţă, îngrozindu-l cu o imagine înfiorătoare a unor colţi impecabili. În spatele ei, Hiron gâfâia şi şoptea ceva numai de el ştiut. Prinzând curaj, se încordă şi, mişcându-se rapid, îi înfipse sabia în picior. Monstrul ţipă şi, văzând coada venind din nou, Yano nu avu de ales decât să abandoneze sabia, atenuând lovitura cu mâinile goale. Îl nimeri în piept şi îi tăie respiraţia, iar unul dintre ţepi i se agăţă de tricou. Înainte să se poată elibera fu ridicat de la pământ şi aruncat pe spinarea osoasă a thalinului. Abia apuca să se prindă de gâtul animalului, căci acesta scoase un alt răget şi sări pe craca cea mai de jos a unui brad. Cum nu-i putea susţine greutatea, se aruncă pe alta. Yano se agăţă de urechile făpturii, stând aplecat pentru a se feri de crengi. Blana moale îl gâdila, dar din pricina groazei nu conştientiza asta. Vag sesiză că, datorită masei corporale imense, mişcările thalinului trebuiau să fie în perfectă armonie. Aşadar, dacă făcea o greşeală... În clipa în care animalul făcu un nou salt, îl trase cu putere de una dintre urechi, sucindu-i capul într-un unghi ciudat, şi acesta rată craca următoare. Avântul mare îl făcu să se prăbuşească peste mai mulţi brazi, rupându-i ca pe nişte beţişoare.
Yano sări de pe spatele său, nimerind într-un troian care îi amortiză căderea. Nu departe de el, creatura zăcea printre copacii rupţi. Era plină de zgârieturi şi răsufla zgomotos, cu gâtul expus. Ridicându-se cu greu, încă traumatizat de experienţa avută, culese sabia dintr-un morman de vreascuri şi înaintă spre ea. Îi putea vedea venele groase pulsându-i pe sub pielea acoperită cu blană fină. O singură lovitură şi se termina. Înălță arma, dar mişcările îi erau nesigure.
- Pleacă, zise dintr-odată, hotărât, uitându-se în ochii întunecaţi ai thalinului, şi urlă cât putu: Piei din faţa mea!
Nu se aşteptase ca animalul să se ridice şi se dădu înapoi, dorindu-şi să fi tăcut. Acesta doar se scutură şi, şchiopătând vizibil, mârâi în direcţia lui. Luptându-se cu propriile instincte, care îi dictau s-o ia la goană, Yano nu-şi plecă privirea şi nici nu se mişcă. Cumva, înţelesese că thalinul nu-l mai vedea ca pe micul dejun, ci ca pe un alt prădător. Confruntarea tăcută dură aproape un minut, apoi creatura îi adresă un ultim mârâit şi se îndreptă spre adâncul pădurii cu o atitudine oropsită, dar totuşi demnă.
Nevenindu-i să creadă că biruise, se aşeză lângă trunchiul unui copac, incapabil până să şi gândească. Reuşise! Învinsese un thalin şi scăpase cu viaţă. La urma urmei, poate nu era așa inutil cum se crezuse. O umbră de încredere și satisfacție începu să-i dea târcoale. Cu timpul, avea să fie în stare de mai multe. De lucruri pe care niciun om nu le putea face. Închise ochii. căutând să se liniștească . Era epuizat, plin de zgârieturi, dar bucuros de izbândă. Abia dacă îl simţi pe Hiron, care se aşeză lângă el, sfârşit de oboseală.
- Eşti rănit? îl întrebă cu o voce slabă, dar evident mulţumită.
Indiferent ce făcuse, el era cel care îl ferise de atacurile mortale ale monstrului.
- Va trebui să mai exersezi, răspunse, înghiontindu-l. Am nişte vânătăi minunate.
Îşi privi mâinile şi zâmbi.
- Se pare că, dacă am magia ta, pot face ceva.
- Nu te-am protejat spre final, mărturisi fratele său. Ştii, bunicul va fi mândru de tine.
Yano îl privi dezorientat. În primul rând, nu își dăduse seama că magia dispăruse la un moment dat. Probabil fusese mai bine așa, altfel teama l-ar fi împiedicat să continue. Apoi...Mândru de ce? Fără ajutor, creatura l-ar fi trecut pe meniu fără să ezite. Hiron se ridică, sprijinindu-se de trunchiul bradului, şi îi întinse mâna.
- N-ai ucis thalinul.
Pricepând în sfârşit la ce se referea, oftă şi îi refuză ajutorul, ridicându-se singur.
- Asta-i dovadă de prostie.
Thalinul putea mult prea bine să se năpustească asupra lor în acel moment de slăbiciune. Totuși, dacă ar fi avut din nou de ales, tot n-ar fi putut coborî sabia. Nu știa dacă asta era bine sau rău, dar, câtă vreme ezitarea lui nu dusese la vreo nenorocire, era fericit.
(a fost scris ieri dar nu s-a postat)

Draga Mada,
A fost odata, ca niciodata (sau, dupa cum spune Funny Story "a fost de doua ori dar na"), ca de n-ar fi, nu s-ar povesti, o nebuna pasionata de animeuri si obsedata de Slayers, si o tanti micuta si timida interesata, aparent, de Kiddy Grade. Pe lista mea de animeuri preferate se afla si acesta. Imi place actiunea, dar cred ca adevaratul motiv este altul. Prin intermediul lui, cam indirect, te-am cunoscut pe tine. Eram la inceput cu forumurile si auzisem atatea despre ce se intampla cand vorbesti cu persoane de pe net. Nu planuiam o prietenie. In niciun caz. Ba chiar cautam sa evit una, dat fiind dezastrul recent prin care trecusem, asta apropo de prieteni. Totusi, ai fost simpatica din prima clipa si mi-a facut placere sa vorbesc cu tine. Erai cumonicativa si mereu aveam si eu ceva de spus, un raspuns de dat, o parere de zis. Nu ma plictiseam cu tine. De pe Anime Arena, pe Magic Night. Forumul asta cred ca ne-a legat. Si a facut-o bine. Cine ar fi zis ca niste animeuri si un forum RPG vor apropia asa doua persoane?
Nu am avut o relatie perfecta. Ne-am certat, ne-am bombanit, am stat suparate, dar nu regret niciun mini-scandal din asta. Niciunul. De ce? Pentru ca intr-o prietenie fara certuri unul este marioneta si face doar ce-i spune celalalt. Asta nu mai e prietenie. Te-am bombanit de multe ori, recunosc, nu mi-au convenit multe lucruri, dar, daca in alte circumstante as fi dat naibii persoana respectiva, putin pasandu-mi daca eram vinovata sau nu, la tine m-am intors mereu. Am cunoscut multi oameni, si am constatat ca niciunul nu merita respect. Sunt mielusei in fata ta si vipere prin spate. Dintre toti, am gasit un singur prieten adevarat. Doar unul. Un prieten care nu este indiferent la probleme, care este mereu acolo pentru un sfat sau o vorba buna, un prieten care mereu sare sa ajute, chiar si cand nu-i cer. Asta esti tu. Si uite ca, dintre toti, tocmai eu am norocul sa-ti fiu prietena. Asta e intr-adevar un lucru de pret.
Atunci cand iti doresti ceva mult de tot si faci efortul de a fi mai bun, primesti acel lucru. Mi-am dorit sa intru la un liceu bun. Am primit. Mi-am dorit la facultate. Am primit. Mi-am dorit si o persoana in care sa pot avea incredere deplina. Am primit-o. Faptul ca te-am cunoscut pe tine a facut viata mai roz. Putini oameni se pot duce la cineva si sa-si deschida sufletul complet, sa spuna tot ce-i roade fara jena, fara teama ca vor fi luati in ras sau batjocoriti. Esti o persoana minunata, cu calitati ce acopera orice defect. Muncitoare, silitoare, isteata, demna de urmat.
Iti multumesc pentru acesti ani minunati, si sunt convinsa ca vor veni multi altii. Iti multumesc ca-mi esti cea mai buna prietena.
<url>www.youtube.com/watch?v=Vk0xo9…</url>
  • Listening to: Final countdown
  • Reading: Roata timpului
  • Watching: Claymore & Slayers
  • Playing: Blacky
  • Eating: n-am:((
  • Drinking: apa si ceai de capsuni:X

deviantID

little-mazoku
little_mazoku
Artist | Student | Literature
Romania
Hellol
My name is Karina, I'm 19 years old and I don't know english:))
Interests

AdCast - Ads from the Community

Comments


Add a Comment:
 
:iconandaelentari:
Andaelentari Featured By Owner Mar 12, 2015  Professional Digital Artist
thanks for faving! :hug:
Reply
:iconlinnealinea:
LinneaLinea Featured By Owner Mar 6, 2015  Professional Artist
Thank you for the :+fav: ! :huggle:
Reply
:iconblingblingbabe:
blingblingbabe Featured By Owner Feb 21, 2015
:iconpinkbow1plz::iconpinkbow4plz::iconpinkbow2plz::iconpinkbow3plz::iconpinkbow1plz:
:iconfavouriteplz::iconthankyoujump::iconthankyoujump1::iconthankyoujump2::iconfavouriteplz:
:iconpinkbow1plz::iconpinkbow4plz::iconpinkbow2plz::iconpinkbow3plz::iconpinkbow1plz:
Reply
:iconblingblingbabe:
blingblingbabe Featured By Owner Feb 14, 2015
:iconthelovetrainplz::iconcuteicondividerplz::iconpinklilyplz::iconcuteicondividerplz::iconthelovetrainplz:
:iconpinkmarmalade::icondbthx1::icondbthx2::icondbthx3::iconpinkmarmalade:
:iconthelovetrainplz::iconcuteicondividerplz::iconpinklilyplz::iconcuteicondividerplz::iconthelovetrainplz:
Reply
:icondisse86:
Disse86 Featured By Owner Feb 10, 2015
Thanks for watching! :D
Reply
:iconsynderen:
synderen Featured By Owner Feb 1, 2015  Hobbyist Digital Artist
Thanks a bunch for the watch :icontearplz: I appreciate it!
Reply
:iconbloodbendingmaster97:
bloodbendingmaster97 Featured By Owner Dec 24, 2014  Hobbyist Digital Artist
Thanks for the :+fav:! :aww:
Reply
:iconblingblingbabe:
blingblingbabe Featured By Owner Dec 14, 2014
:iconthelovetrainplz::iconcuteicondividerplz::iconpinklilyplz::iconcuteicondividerplz::iconthelovetrainplz:
:iconpinkmarmalade::icondbthx1::icondbthx2::icondbthx3::iconpinkmarmalade:
:iconthelovetrainplz::iconcuteicondividerplz::iconpinklilyplz::iconcuteicondividerplz::iconthelovetrainplz:
Reply
:iconblingblingbabe:
blingblingbabe Featured By Owner Sep 16, 2014
:iconnuzzleplz::iconfavoriteplz::iconmimose-stock:
Reply
:icondeszarous:
Deszarous Featured By Owner Jul 6, 2014  Hobbyist Digital Artist
Thanks for the Fav! :D
Reply
Add a Comment: