Shop Mobile More Submit  Join Login
About Literature / Student Member little_mazokuFemale/Romania Recent Activity
Deviant for 4 Years
Needs Premium Membership
Statistics 148 Deviations 326 Comments 6,438 Pageviews

Newest Deviations

Favourites

Groups

Friends

Activity


Cap.6- Cei doi monştrii
Part.1

"Nu există niciunde scop mai nobil decât acela de a relua vechile legături, de a oferi şi a primi ajutor de la prietenii de odinioară, pierduţi în cruda lume a nordului." (Misiunea Răsăritului, a patra campanie)
Mulţimea se îngrămădea în centrul domeniului Bisericii, strigând cuvinte de ocară şi fiecare vrând să ajungă cât mai în faţă. Yano nu se amestecă printre ei, deranjat de felul în care mereu se găsea câte cineva să-l îmbrâncească. Nu era foarte înalt, dar vedea totul foarte bine şi nu avea nicio dorinţă să se apropie. Lângă el, Saly se ridica pe vârfuri, cu ochi mari şi temători. Prezenţa ei îl îngrijora, cunoscându-i firea fragilă. Poate dacă îi sugera să plece... Nu, i-ar fi cauzat probleme. Starea fetei, însă, trecu pe locul doi în clipa în care cineva îl înghionti dureros. Se întoarse, pregătit pentru o ceartă monstruoasă, dar fu mirat să descopere că autorul nu fusese Tayson, ci Hiron.
- Ce cauţi aici?
Felul în care îl luă la rost suna de parcă ar fi comis cine ştie ce faptă de neiertat. Simţind privirea lui Lander, aflat undeva în spate, aţintită asupra lui, îşi reîndreptă atenţia spre evenimentul pentru care se adunaseră.
- Ordinele comandantului, şopti, ridicând din umeri.
Dacă ar fi fost după el, s-ar fi aflat încă în pat, dormind.
- Ar trebui să cauţi o cale să pleci, îl sfătui Hiron, resemnat.
- Glumeşti? M-ar omorî!
Lander nu apreciase deloc felul în care nimerise în mijlocul bătăliei sale cu Lucy şi, dacă acesteia doar îi dădea exerciţii suplimentare, pe el îl chinuia mai mult ca oricând. Nici nu voia să-şi imagineze ce i-ar fi făcut dacă pleca fără îngăduinţă.
În faţa Bisericii de lemn lăcuit, cu un acoperiş roşiatic şi ferestre frumos pictate, se găsea un stâlp de care fusese legat un bărbat blond, ale cărui haine zdrenţuite şi vânătăi arătau că nu cedase fără luptă. Avea o privire hăituită, ochii măriţi şi roşii de oboseală, ce se zgâiau la pământul de sub el de parcă în orice clipă s-ar fi putut căsca pentru a-l înghiţi. Din când în când mai râdea din motive neştiute şi se mişca atât cât îi permiteau sforile ce îi strângeau încheieturile, ba legănându-se leneş, ba smucindu-se sălbatic. O dată la câteva secunde arunca o privire îngrozită la grupul de preoţi şi călugări înşiraţi înaintea lui, la o distanţă sigură.
- De ce este aşa speriat? şopti Yano. Doar nu-i o execuţie.
- La exorcizare se folosesc anumite vrăji pentru a ataca însuşi spiritul, zise Hiron încet. Se spune că durerea este dincolo de orice vătămare fizică. Cu cât este mai puternică, cu atât fiinţa demonului care posedează slăbeşte, până fuge sau este distrus.
- Totuşi, nu-l omoară.
Fratele său zâmbi cu amărăciune.
- Majoritatea mor, iar cei ce supravieţuiesc rămân mutilaţi. Nu poţi trăi cu un sfert din suflet. De regulă, atunci când spiritul piere, inima încetează să mai bată. Dacă nu mori, devii o fantomă, un mort viu.
Aşadar, asta îl aştepta pe nefericitul dinaintea lor. În treacăt, se întrebă dacă frica din ochii lui se datora faptului că ştia ce urma. Sau poate că era doar manifestarea demonului. Saly, care fusese mult prea aproape şi auzise conversaţia lor, se înfioră.
- Vrăjile nu evită sufletul posedatului? murmură, fără să-şi ia ochii de la ceea ce se petrecea
- Din păcate, nu. Sunt menite să distrugă orice entitate parazită şi orice urmă a ei, sfâşiind spiritul celui posedat.
Un ţipăt oribil îi făcu să tresară. Bărbatul se agită brusc, cu o expresie de teroare profundă pe chip. Urla cât îl ţineau plămânii şi trăgea de legăturile care îl ţineau prizonier, dar orice zbatere era inutilă. O ţinu aşa minute în şir, rănindu-şi încheieturile până la sânge, sub privirile crunte ale oamenilor Bisericii. Aceştia nu se mişcau, imuni la suferinţa ţintei lor şi concentraţi pe o magie tainică, exprimată prin cuvinte stranii, asemănătoare unor şuierături. Mulţimea, atât de gălăgioasă la început, amuţise complet. Posedatul continua să ţipe, iar venele de pe gâtul său ameninţau să plesnească, apoi, în timp ce vocea îi răguşea, strigătele începură să-şi piardă din intensitate până ce alunecă la baza stâlpului, rămânând cu capul într-o parte, fără vlagă.
- S-a dus, murmură Hiron.
Yano zări la rându-i ochii pustii ai omului, străbătut de un fior. Încă nu putea înţelege exact prin ce trecuse acesta, dar nu avea nicio îndoială că durerea fusese reală. Ar fi minţit dacă ar fi susţinut că el însuşi nu era speriat. Nu mai văzuse niciodată pe cineva murind şi nu se aşteptase ca demonii să fie ucişi cu o asemenea cruzime, dar ştia că era necesar. Ceea ce îl şocase, însă, şi mai mult, fusese reacţia oamenilor. Judecând după reacţia lor dinaintea începerii vrăjilor, păreau că se bucură de chinul la care luau parte, ceea ce îl scârbi. În gând, îşi promise să fie de două ori mai atent la propriul comportament.
- Trebuie să vă obişnuiţi cu asta.
Vocea autoritară a comandantului îi făcu să se întoarcă. Le făcu un semn discret cu capul atât lor, cât şi lui Lucy, înainte de a se îndepărta. Lăsând-o pe Saly în grija lui Aldo, care era cu mult mai palid decât ea, se supuseră, făcându-şi loc prin mulţimea care se împrăştia, discutând aprins despre exorcizare. Profitând de faptul că Lucy era mult prea tulburată pentru a le mai da atenţie, Yano schimbă câteva priviri îngrijorate cu fratele său. Se aşteptase ca Lander să nu-i lase restul zilei libere, dar nu înţelegea de ce li se adresase şi celorlalţi doi, care aparţineau altor domenii. Uimirea sa crescu după ce părăsiră domeniul Bisericii şi sesiză încotro mergeau: către poarta din sud. Oamenii se întorceau să-i cerceteze cu ochi înfricoşaţi, recunoscând uniformele specifice ale Academiei. Unii chiar îi priveau cu milă pe cei din Elmore şi cu o anumită ură pe comandant, ca şi cum l-ar fi acuzat de soarta lor. Yano încerca să le zâmbească, însă după ce o găină căzu pe burtă în graba ei de a fugi din calea lui, se posomorî şi nu mai ridică privirea.
Aidoma cu cea nordică, poarta de sud întrerupea zidul, formată din bare groase de fier, acum ridicate, ce se înfigeau asemeni unor gheare în pământ, apărând oraşul de marea de copaci din jurul său şi de pericolele ce sălăşluiau acolo. În dreptul ei, unde casele se terminau, lăsănd un spaţiu liber pentru diversele acţiuni ale armatei,  se găsea o căruţă încărcată cu saci cu seminţe, ce erau frumos aranjaţi de un moşneag cocoşat, cu sprâncene stufoase, albe, şi o barbă încâlcită.
- Domnul Garon va pleca spre satele de la miazănoapte, le explică Lander, oprindu-se la câţiva paşi de calul înhămat, care scutură din cap, plictisit. Îl veţi însoţi pentru a-l proteja şi a descoperi ce se întâmplă în Maros, cel mai dezvoltat dintre ele.
- Thalini? bombăni Yano, cu un aer oropsit.
- Posibil, Darlent, rânji comandantul. Au fost mai multe decese şi, momentan, nu mă pot lipsi de cei adecvaţi pentru treaba asta. N-ar trebui să fie nimic peste puterile voastre. Întrebări?
- Cat timp vom rămâne acolo? vru să ştie Hiron.
- Cat va fi nevoie.
Şi, cu asta, prima lor misiune începu. Ocupându-şi locul printre saci -Yano cât mai departe posibil de cal- trecură de porţile Antadorului, ce coborau lent în urma lor, izolându-i de siguranţa oraşului. Din ce auziseră, teritoriile din sud erau mult mai sigure decât cele nordice, dar asta nu însemna că erau lipsite de pericole. De îndată ce pădurea îi înconjură, se aşternu o tăcere încordată, întreruptă doar de vizitiu, care pufăia vesel în pipă. Pasagerii săi chiar îl admirară pentru relaxarea de care dădea dovadă, admiraţie ce se transformă în dezamăgire în clipa în care simţiră mirosul de băutură.
Începuse primăvara şi zăpada se topise, lăsând în loc iarba verde, de un verde sănătos, presărată cu flori de toate soiurile, întrecute în colorit doar de păsări. Prezenţa lor, laolaltă cu ciripitul vesel, erau indicii legate de prezenţa sau absenţa prădătorilor. Drept urmare, glasurile vesele ale micuţelor zburătoare avură darul de a mai risipi tensiunea călătorilor. Lucy, complet fascinată de ele, părea să fi uitat de prezenţa colegilor ei, ceea ce Yano aprecia nespus, având în vedere că nu îngropaseră securea războiului. Se întinse pe spate, cu mâinile sub cap, şi privi crengile copacilor de deasupra lor, precum nişte degete subţiri, înverzite. Cândva, s-ar fi bucurat doar de frumuseţea lor, fără să bage în seamă vreun detaliu anume, dar Antadorul îşi lăsase amprenta asupra lui. Astfel, din obişnuinţă, ochii săi căutară adâncituri în lemnul arborilor, scoarţa jupuită, ramuri, dintre cele mari, rupte. Zări numeroase veveriţe şi chiar un jder care mârâi slab, înainte de a dispărea cu o zvâcnire a cozii, precum şi ceva asemănător unei maimuţe, cu o blană întunecată, dar care se făcu nevăzut înainte de a-şi da seama ce era. Nimic care să-l îngrijoreze. Cum Hiron era complet alert, scriind de zor într-o agendă denumirile tuturor speciilor de plante şi animale pe care le vedea, hotărî să profite de situaţie şi închise ochii. Cum se antrena până la epuizare sub comanda lui Lander, ce nu-l slăbea nici măcar o zi, somnul îl cuprinse de îndată.
O pasăre neagră zbura înaintea lui, lăsându-l în urmă. Era esenţial să n-o piardă, deşi îi era imposibil să ţină pasul cu ea. Bezna în jur nu îl împiedica să o vadă cât se poate de clar cum se zbenguia prin aer, cu un cârâit asurzitor şi batjocorindu-l pentru că nu i se putea alătura. O strigă, implorând-o să-l aştepte, însă glasul său părea stins, lipsit de putere. Abia după a treia rugăminte, ea se întoarse, cu ochii mici şi întunecaţi, în timp ce o până i se desprinse de pe corp, ca o umbră fantomatică. Deschise ciocul şi croncănitul se transformă în glas omenesc, ce rosti cuvintele cât se poate de clar:
- Ai dat laptele în foc.
Sări ca ars şi primul lucru pe care îl văzu fu o privire dispreţuitoare din partea lui Saly.
- De câteva ore tot bălmăjeai ceva despre o ciorbă, îl lămuri Hiron, amuzat. Am ajuns.
Înaintea lor se desfăşura o aşezare de dimensiuni reduse, situată într-o vale largă, despădurită. Fără ziduri, era înconjurată de terenuri agricole, ce se terminau în apropierea codrului. Comparativ cu oraşul de la câmpie, peisajul era unul muntos, cu o climă rece, ceea ce făcea ca şi îmbrăcămintea oamenilor să fie mai groasă. Majoritatea purtau şi câte un pumnal, arc sau altă armă ca pe un accesoriu obişnuit, şi se uitau neîncrezători după căruţa care traversa drumul dintre două lanuri de grâu auriu, pentru a ajunge în sat. Structura caselor şi modul în care erau dispuse gospodăriile erau identice cu cele din Elmore, însă animalele erau puţine la număr, ocupaţia principală fiind creşterea plantelor. După cum ţinu Hiron să le reamintească, Maros trimitea regulat o parte din recoltă Antadorului, susţinând necesităţile tot mai mari ale acestuia, iar capitala oferea în schimb seminţe tratate de către şamani şi alte bunuri necesare.
Luându-şi la revedere de la "amicul" lor beat la intrarea în sat, cei trei se îndreptară spre "Curca fără pene", unicul han din Maros. Hangiul, burtos şi cu o claie de păr cărunt, le oferi camere la mansardă, restul fiind ocupate de agricultori din aşezările vecine, veniţi cu diverse treburi.
- Antadorul v-a trimis? îi întrebă, în timp ce le înmâna cheile.
Cum încă purtau hainele armatei, nu era greu de ghicit de unde veneau.
- Da, încuviinţă Hiron. Cercetăm dispariţiile.
Bărbatul pufni, dezgustat.
- Atunci poate ar trebui să ştiţi că unele "dispariţii" au reapărut. La Casa Sfatului i-au adunat pe trei dintre ei în dimineaţa asta, dar sunteţi cam tineri să vedeţi aşa ceva, nu credeţi?
Cei doi fraţi schimbară o privire, înţelegându-se imediat.
- Lucy, hai să vedem încăperile şi să mâncăm ceva, zise Yano imediat, binevoitor.
Fata îi aruncă o privire plină de ferocitate, dar nu se opuse. Exorcizarea o afectase şi era limpede că nu dorea să mai fie martoră şi la alte orori.
- Mă întorc repede, le promise Hiron. Să nu faci ceva prostesc, adăugă apoi, foarte încet, pentru fratele său.
Acesta se strâmbă, dar nu zise nimic. Ar fi vrut să vadă la rândul său despre ce era vorba, însă nu era indicat să asiste şi Lucy, iar singură nu o puteau lăsa. În plus, cunoscându-l pe Lander, puteau rămâne cu săptămânile în Maros, ceea ce însemna că, pentru propria lui linişte, era indicat să se împace cu ea. Spera ca, făcând pe cavalerul, să poată obţine asta. Desigur, dacă reuşea să ţină piept comentariilor ei răutăcioase, care se lăsau aşteptate.
Lucy inspiră adânc şi, strângând cheile în mână, se îndreptă spre scări, moment în care un bărbat îmbrăcat în negru, cu ochi întunecoşi şi o bască maronie, cobora. Deşi spaţiul era suficient, se lovi de Yano, mai să-l trântească la pământ.
- Scuzele mele, zise, cu toate că nu-i părea rău, şi se îndepărtă fără să întoarcă măcar capul spre ei.
Lucy, care o luase înainte, nu observă incidentul. Săltându-şi rucsacul cu puţinele lucruri pe care le luase cu el pe umăr, Yano o urmă, uşor iritat de purtarea nepoliticoasă a omului. Nădăjduise că cei din armată, în special din Gardă, erau ceva mai respectaţi, dar se înşelase.
(a fost scris ieri dar nu s-a postat)

Draga Mada,
A fost odata, ca niciodata (sau, dupa cum spune Funny Story "a fost de doua ori dar na"), ca de n-ar fi, nu s-ar povesti, o nebuna pasionata de animeuri si obsedata de Slayers, si o tanti micuta si timida interesata, aparent, de Kiddy Grade. Pe lista mea de animeuri preferate se afla si acesta. Imi place actiunea, dar cred ca adevaratul motiv este altul. Prin intermediul lui, cam indirect, te-am cunoscut pe tine. Eram la inceput cu forumurile si auzisem atatea despre ce se intampla cand vorbesti cu persoane de pe net. Nu planuiam o prietenie. In niciun caz. Ba chiar cautam sa evit una, dat fiind dezastrul recent prin care trecusem, asta apropo de prieteni. Totusi, ai fost simpatica din prima clipa si mi-a facut placere sa vorbesc cu tine. Erai cumonicativa si mereu aveam si eu ceva de spus, un raspuns de dat, o parere de zis. Nu ma plictiseam cu tine. De pe Anime Arena, pe Magic Night. Forumul asta cred ca ne-a legat. Si a facut-o bine. Cine ar fi zis ca niste animeuri si un forum RPG vor apropia asa doua persoane?
Nu am avut o relatie perfecta. Ne-am certat, ne-am bombanit, am stat suparate, dar nu regret niciun mini-scandal din asta. Niciunul. De ce? Pentru ca intr-o prietenie fara certuri unul este marioneta si face doar ce-i spune celalalt. Asta nu mai e prietenie. Te-am bombanit de multe ori, recunosc, nu mi-au convenit multe lucruri, dar, daca in alte circumstante as fi dat naibii persoana respectiva, putin pasandu-mi daca eram vinovata sau nu, la tine m-am intors mereu. Am cunoscut multi oameni, si am constatat ca niciunul nu merita respect. Sunt mielusei in fata ta si vipere prin spate. Dintre toti, am gasit un singur prieten adevarat. Doar unul. Un prieten care nu este indiferent la probleme, care este mereu acolo pentru un sfat sau o vorba buna, un prieten care mereu sare sa ajute, chiar si cand nu-i cer. Asta esti tu. Si uite ca, dintre toti, tocmai eu am norocul sa-ti fiu prietena. Asta e intr-adevar un lucru de pret.
Atunci cand iti doresti ceva mult de tot si faci efortul de a fi mai bun, primesti acel lucru. Mi-am dorit sa intru la un liceu bun. Am primit. Mi-am dorit la facultate. Am primit. Mi-am dorit si o persoana in care sa pot avea incredere deplina. Am primit-o. Faptul ca te-am cunoscut pe tine a facut viata mai roz. Putini oameni se pot duce la cineva si sa-si deschida sufletul complet, sa spuna tot ce-i roade fara jena, fara teama ca vor fi luati in ras sau batjocoriti. Esti o persoana minunata, cu calitati ce acopera orice defect. Muncitoare, silitoare, isteata, demna de urmat.
Iti multumesc pentru acesti ani minunati, si sunt convinsa ca vor veni multi altii. Iti multumesc ca-mi esti cea mai buna prietena.
<url>www.youtube.com/watch?v=Vk0xo9…</url>
  • Listening to: Final countdown
  • Reading: Roata timpului
  • Watching: Claymore & Slayers
  • Playing: Blacky
  • Eating: n-am:((
  • Drinking: apa si ceai de capsuni:X

deviantID

little-mazoku
little_mazoku
Artist | Student | Literature
Romania
Hellol
My name is Karina, I'm 19 years old and I don't know english:))
Interests

AdCast - Ads from the Community

Comments


Add a Comment:
 
:iconblingblingbabe:
blingblingbabe Featured By Owner Apr 27, 2015
:iconthelovetrainplz::iconcuteicondividerplz::iconpinklilyplz::iconcuteicondividerplz::iconthelovetrainplz:
:iconpinkmarmalade::icondbthx1::icondbthx2::icondbthx3::iconpinkmarmalade:
:iconthelovetrainplz::iconcuteicondividerplz::iconpinklilyplz::iconcuteicondividerplz::iconthelovetrainplz:
Reply
:iconnotvitruvian:
Notvitruvian Featured By Owner Apr 21, 2015
Thanks for the watch ;)
Reply
:iconblingblingbabe:
blingblingbabe Featured By Owner Apr 13, 2015
:icondbthx1::icondbthx2::icondbthx3:
aristochat by Digithalie
Reply
:iconandaelentari:
Andaelentari Featured By Owner Mar 12, 2015  Professional Digital Artist
thanks for faving! :hug:
Reply
:iconlinnealinea:
LinneaLinea Featured By Owner Mar 6, 2015  Professional Artist
Thank you for the :+fav: ! :huggle:
Reply
:iconblingblingbabe:
blingblingbabe Featured By Owner Feb 21, 2015
:iconpinkbow1plz::iconpinkbow4plz::iconpinkbow2plz::iconpinkbow3plz::iconpinkbow1plz:
:iconfavouriteplz::iconthankyoujump::iconthankyoujump1::iconthankyoujump2::iconfavouriteplz:
:iconpinkbow1plz::iconpinkbow4plz::iconpinkbow2plz::iconpinkbow3plz::iconpinkbow1plz:
Reply
:iconblingblingbabe:
blingblingbabe Featured By Owner Feb 14, 2015
:iconthelovetrainplz::iconcuteicondividerplz::iconpinklilyplz::iconcuteicondividerplz::iconthelovetrainplz:
:iconpinkmarmalade::icondbthx1::icondbthx2::icondbthx3::iconpinkmarmalade:
:iconthelovetrainplz::iconcuteicondividerplz::iconpinklilyplz::iconcuteicondividerplz::iconthelovetrainplz:
Reply
:icondisse86:
Disse86 Featured By Owner Feb 10, 2015
Thanks for watching! :D
Reply
:iconsynderen:
synderen Featured By Owner Feb 1, 2015  Hobbyist Digital Artist
Thanks a bunch for the watch :icontearplz: I appreciate it!
Reply
:iconbloodbendingmaster97:
bloodbendingmaster97 Featured By Owner Dec 24, 2014  Hobbyist Digital Artist
Thanks for the :+fav:! :aww:
Reply
Add a Comment: