Shop Mobile More Submit  Join Login
About Literature / Student Member little_mazokuFemale/Romania Recent Activity
Deviant for 4 Years
Needs Premium Membership
Statistics 145 Deviations 326 Comments 6,241 Pageviews

Newest Deviations

Favourites

Groups

Friends

Activity


Cap.5- Sărbătoare în capitală
Part.3

Făcu o pauză pentru a-i lăsa să digere ordinele pe care le dăduse şi pentru a se controla el însuşi.
- Voi pune capăt acestei incompetente din partea voastră începând de acum. Până la plecarea trenului, veţi sta aici şi...
- Ne vom bucura de siguranţă?
Era obişnuit să i se dea ascultare, astfel că ironia din glasul lui Yano îl făcu să se întoarcă, furios. Se opri înaintea lui, cu sprâncenele încruntate şi o expresie ameninţătoare. În comparaţie cu Lander şi Saldor, însă, înfruntarea tatălui său nu-i mai punea mari greutăţi.
- Ce-ai zis?
Era pe cale să-l altoiască şi o merita. Nu-i stătea în fire să aibă un asemenea comportament obraznic, mai ales cu familia, dar de această dată decizia îi aparţinea şi poruncile părinţilor nu mai valorau nimic. Nu mai avea să dea înapoi şi îi rămânea doar să îi facă să priceapă. Pe o cale paşnică, de preferat.
- Când aţi fost ultima dată în Elmore? îi întrebă pe un ton de provocare, ce animă uşor intenţia lui Samon de a-i trage o bătaie zdravănă. Cămara noastră era goală.
Căutase să îi tulbure şi reuşise. Surprinderea de pe chipurile lor o demonstra.
- Ăsta nu e un motiv, Yano, interveni Anira. Putem trimite ajutoare.
- Tuturor? nu se lăsă, profitând de avantajul câştigat. Spuneţi că ne trimiteţi înapoi. În locul nostru vor veni alţii.
- Mai bine pregătiţi şi mai maturi, completă Samon. Iar voi veţi pleca acasă.
Hiron privea spre podea, tăcut. Nu se amesteca niciodată în certuri şi încă de mic ascultase de cei mai în vârstă întotdeauna. Yano nu-i purta pică. Era alegerea fratelui său, aşa cum era şi a lui.
- Tată, zise încet, având grijă ca nimenii să nu rateze niciun cuvânt. Ai văzut vreodată un thalin?
Senzaţia de frică pe care o provoca simpla rostire a denumirii creaturilor îl străbătu pe Samon, ceea ce fu suficient pentru fiul său.
- I-ai simţit forţa? continuă, imaginându-şi confruntarea din acea zi pentru a le putea reda exact felul de a fi al thalinilor. Puterea, ascuţimea ghearelor şi a colţilor? Felul în care îşi hăituieşte prada până cade din picioare? Ochii care îţi spun că, indiferent ce încerci, n-ai scăpare?
Hiron înghiţi în sec şi Samon bănui imediat că anumite amănunte îi fuseseră ascunse.
- Ce naiba s-a întâmplat în pădure? răcni, apucându-l de guler şi ridicându-l cu forţa, spre groaza soţiei sale.
- Destule, mârâi Yano, cu nervii zdruncinaţi. Aproape oricine altcineva ar fi murit şi tu îmi ceri să mă bucur de siguranţă?
Nu trebuia să strige, dar o făcuse. Felul în care reacţionase sau modul în care îşi arătase colţii -nu putea spune care dintre ele- îl făcu pe Samon să-i dea drumul, evident şocat.
- Câtă vreme pot salva vieţile altora, nu voi pleca din armată, murmură, cu ochii în pământ. Pe-a mea am pierdut-o.
Dintotdeauna existase un subiect tabuu în familia lor, un secret dureros, în care lovi din plin acum. Nu era asemeni celorlalţi şi ar fi fost o dovadă de egoism să stea deoparte şi să-i lase pe alţii să moară acolo unde el putea izbândi. Hotărârea o luase încă din clipa în care găsise cămara goală a lui Marslo. Tatăl său îl privi o vreme fără să spună nimic, apoi oftă şi se aşeză în fotoliu, nemulţumit.
- Ştii că te-aş putea obliga să-mi dai ascultare?
- Ştiu, zise Yano, ceva mai liniştit, dar n-o vei face.
Ameninţarea atinse vag spusele, dar suficient ca Samon să priceapă aluzia. Oftând, îşi dădu ochii peste cap.
- Prea bine, zise, aparent nepăsător. Atunci, Hiron, o să...
- N-am de gând să mă ascund în Elmore.
Era pentru prima dată când Hiron li se opunea părinţilor. Se uita la ei, în ochii săi argintii negăsindu-se niciun soi de teamă.
- Voi fi mag, zise cu încăpăţânare. Vreau să învăţ, să înţeleg ce a declanşat Izolarea şi să ridic scuturile oraşului într-o zi.
- Visezi cam departe, bombăni fratele său.
- Ăsta e scopul meu, nu se lăsă Hiron. Yano a uitat şi să citească, dar are puteri pe care eu nu le am. Şi eu am magia şi mintea care îi lipsesc lui. Ne completam reciproc.
Nu-i convenea deloc felul în care îl prezentase, dar aveau să discute pe tema asta mai târziu. Niciunul nu-şi dorise să se ajungă la aşa ceva, dar locul lor era în Academie. Dacă Hiron chiar credea ce spusese sau pur şi simplu nu voia să se despartă de iubita sa bibliotecă, nu putea şti. Cert era ca Saly, Arn, Lucy... chiar şi Tayson aveau nevoie de ei. Mai ales Saly. Îi promisese că va avea grijă de ea. Preţ de o clipă, fu tentat să le propună s-o trimită în Elmore, dar fata n-ar fi acceptat. Antador era casa lor de-acum.
- Gândiţi frumos, dar nu mă pot bucura, zise Anira cu un zâmbet firav. Nicio mamă nu are linişte câtă vreme fii săi sunt în pericol.
- Se pare că aţi decis asta de ceva vreme, spuse Samon, renunţând la bătălie. Sper doar să nu regretaţi această decizie. Sigur asta vă doriţi?
Având fiecare propriile scopuri în minte, cei doi fraţi încuviinţară.
Cap.5- Sărbătoare în capitală
Part.2

- Cine ţi-a permis să hoinăreşti pe domeniul regal? continuă Myra, pe un ton poruncitor.
Aerul superior al fetei şi felul în care îşi ţinea spatele drept demonstra că era obişnuită să îi domine pe cei din jur cu prezenţa sa.
- Îmi cer iertare, alteţă, zise Yano, accentuând ultimul cuvânt. Cred că m-am pierdut.
Firea ei schimbătoare, deosebit de dificilă, îi tinea la respect pe majoritatea celor aflați ăn slujba familiei regale.
- Datoria mea este să scap regatul de cei ca tine, declară Erik, adoptând o poziţie războinică.
Dintr-un salt coborî scările şi alunecă pe noroiul format la baza lor. Yano pufni și îl apucă de braţ, salvându-l de la o căzătură ce i-ar fi nenorocit hainele. Băiatul, însă, profită de ocazie, încercând să-l lovească în spate. Celălalt se retrase la timp şi ţinti spre picioarele rivalului său pentru a-i pune piedică, dar Erik îl evită cu uşurinţă. Îşi dădură târcoale timp de câteva secunde, înainte de a se năpusti din nou. În ciuda aparenţei lui fragilităţi, moştenitorul regatului era iscusit, mulți spunând că își moștenise tatăl. Îl izbi pe Yano în umăr, dezechilibrându-l şi silindu-l să facă un pas rapid înapoi. Cu rânjete vicleneşti, tânărul trecu la ofensivă, însă Myra îi tăie calea, proțăpindu-se între ei. La rândul său, Erik îşi lăsă garda jos, cu un zâmbet neputincios. De-a lungul timpului învăţaseră să nu o includă şi pe prinţesă în scurtele lor încăierări, dacă îşi doreau un trai liniştit.
- Ajunge! ordonă ea, cu ochii scânteindu-i de o mânie abia înflorită. Nu veţi călca în conac arătând ca nişte porci.
Aşteptă câteva clipe pentru a se asigura că niciunul nu îndrăznea să i se opună, apoi se întoarse spre Yano şi îl îmbrăţişăm ignorând încercările lui de a mai respira. Deşi stările ei ciudate îl derutau întotdeauna -nu ştia când îl iubea şi când voia să-l omoare- îi fusese dor de amândoi. Asta nu-l împiedica să se înroşească însă, spre marele amuzament al fratelui fetei. Fiindu-i totuşi milă de prietenul său, Erik nu profită de ocazie pentru a-l necăji.
- Nu ne aşteptam să te vedem în Antador, Yano.
- Chiar aşa, zise Myra, eliberându-l şi dându-şi pletele pe spate. Nu-ţi mai place viaţa la ţară şi ai venit să te alături părinţilor tăi?
Dragostea de mai devreme dispăruse, postura ei devenind mai degrabă soldățească.
- Nici vorbă, mărturisi el, clătinând din cap. Sunt doar în vizită la cineva apropiat. Ce mai face Mufi?
În urmă cu ani buni, în timpul unei întruniri cu magii din Elmore, Myra şi Erik fuseseră găzduiţi în casa lui Marslo, care nu ezitase să-i pedepsească în clipa în care îi prinsese certându-se aprig pe întâietatea la fântână cu fraţii Darlent. Astfel, toţi patru sfârşiră prin a se îngriji de un viţel orfan. Din cine ştie ce motiv, animalul nu arătase niciodată teamă faţă de Yano, de care se ataşase în mod inexplicabil. Vreme de două săptămâni se transformaseră în cei mai loiali servitori, spre marele haz al celorlalţi tineri cu vârste apropiate de a lor. După încheierea pedepsei şi plecarea copiilor familiei regale, Yano descoperi, cu prilejul unor jigniri din partea lui Tayson, că i se prelungise considerabil rolul de dădacă pentru viţelul care îl urma cu sfinţenie peste tot. Relaţia lor luă sfârşit abia când animalul crescu şi descoperi că prietenul său nu făcea parte din aceeaşi categorie cu vaca vecinului.
- Şi-a găsit o domnişoară, mărturisi Erik, afectat. Oricum nu erai genul lui. Acum serios, Yano, ce cauţi aici?
Nu răspunse imediat, prins într-o încurcătură pe care o prevăzuse, dar căreia nu-i găsise rezolvare. Ţinând cont de influenţa pe care o aveau Myra şi Erik, minciunile nu-l ajutau cu nimic. Oricine din armată le putea spune adevărul în privinţa lui.
- Fac parte din Gardă.
Observă imediat sclipirea din privirea lui Erik. Băiatul şi sora sa se uitau rar în ochii lui, dar entuziasmul tânărului era aproape palpabil, depăşind orice limite.
- De atâta vreme încerc să o conving pe mama să îmi permită să mă alătur Gărzii, suspină el visător.
Încă din copilărie, amândoi îşi doriseră să ajungă asemeni eroilor din poveşti, ce luptau cu monştrii pentru a-i salva pe cei dragi. Cu timpul, dorinţele lui Yano se schimbaseră, nevoit să ţină cont şi de natura sa, în timp ce ale lui Erik rămăseseră neatinse şi la fel de arzătoare. Dar Garda nu era locul potrivit pentru el. Nu avea tăria necesară pentru a înfrunta ferocitatea făpturilor de dincolo de zid, împreună cu toate ororile pe care le produceau. Nu înţelegea, însă, de ce băieţelul inocent ce fugea în casă imediat ce se tăia un pui visa la o asemenea cariera sângeroasă.
- Nu găseşti nimic la Gardă, zise încet, conştient de faptul că vorbea în zadar.
- Ascultă-l, insistă Myra enervată. Cuibul ăla de şobolani nu e pentru tine!
Asta îi răni sentimentele. Da, poate că uneori camera arăta ca după război, dar niciun şobolan nu pusese piciorul în ea şi nici în căminele Academiei, gurile rele spunând că însăşi aura întunecată a comandantului îi băga în sperieţi.
- Nu există ceva mai onorabil decât ce fac ei, protestă Erik. Gândeşte-te la vechea Gardă. Când se vor întoarce, vor intra în istorie!
Yano tresări imediat la auzul subiectului după care tânjea încă din ziua petrecută în tren, când descoperise rămăşiţele lui Ser 1. Deşi timpul nu le permitea să cerceteze -și lenea, în cazul lui- încercase, împreună cu Hiron, să afle motivul real al recrutării lor. Biblioteca nu le oferise încă niciun indiciu, iar planul de a-l întreba pe Saldor nu garanta păstrarea capului pe umeri. Dacă cei doi ştiau ceva, trebuia să încerce să afle.
- Garda dinaintea celei actuale, vrei să spui? întrebă, străduindu-se să nu se arate prea interesat.
Erik încuviinţă.
- Nu ştii? Au plecat în Misiunea Răsăritului.
Habar nu avea în ce consta acea misiune, dar nu mai apucă să ceară detalii, căci atenţia celorlalţi fu captată de sosirea lui Hiron, împreună cu Clayton. Judecând după expresia fratelui său, bănui că nici el nu aprecia compania soldatului. Purta încă roba specifică magilor, însă ştiinţele pe care le practica nu presupuneau trânte prin praf şi noroi, astfel încât era o ţinută adecvată pentru domiciliul regal. Myra şi Erik tăbărâră pe dată asupra lui, însă Hiron se rezumă la saluturi scurte.
- Îmi pare rău, avem doar două ore la dispoziţie, se scuză, regretând sincer. Ordinele generalului.
Yano se abţinu cu greu să nu-i arunce câteva cuvinte grele. Nu-i venea să creadă! În sfârşit găsise ceva şi el ce făcea? Strica totul! Din păcate, nu putea reacţiona în niciun fel care să nu dea de bănuit, aşa că aruncă la rândul său câteva scuze, sesizând dezamăgirea prietenilor proaspăt regăsiţi. Erau apropiaţi şi se cunoşteau de-o viață, dar nu avea încredere deplină în ei, conştient de faptul că până şi apropierea de prinţul şi prinţesa regatului putea fi periculoasă. După ce se despărţiră cu părere de rău şi promisiunea unei întrevederi de îndată ce se ivea ocazia, îi lăsară în urmă pe Myra şi Erik, lăsându-se conduşi de Clayton în conac. Atent la mişcările soldatului, Yano se apropie de fratele său şi îl înghionti.
- Felicitări, îi zise cu reproş. Sper că ştii câte ceva despre Misiunea Răsăritului.
- Ştiu suficiente cât să nu mai dormi la noapte, şopti Hiron tăios.
Holul gigantic avea un covor moale, de un verde închis. Pereţii erau de un alb imaculat şi candelabrul mare, ce trona în mijlocul încăperii şi avea forma unui păun cu aripile deschise, arunca sclipiri vioaie peste tot. Două scări de marmură coborau unduite, dar Clayton le ignoră şi îi duse pe un mic hol, aruncând o căutătură urâtă unui tablou ce înfăţişa un câine de vânătoare. În capăt se afla o sală spaţioasă, ticsită cu mobilă de valoare. Perdelele de mătase vişinie acopereau parţial ferestrele înalte, asortate cu o mochetă de aceeaşi culoare. Samon ocupase un fotoliu de lângă şemineu, învârtind un pocal cu o băutură de un galben pai. Anira, care stătuse în picioare, privind grădina, se grăbi spre ei atât cât îi permiteau tocurile, sufocându-i cu noi îmbrăţişări. Jenaţi, băieţii nu se clintiră. În ochii ei, rămâneau în permanenţă copiii ce necesitau dragostea şi protecţia mamei. Ca de fiecare dată, Yano îi putu simţi dorul şi regretele că nu le putea fi alături, deşi o asiguraseră de zeci de ori că nu o considerau vinovată de nimic. Vorbele de orice soi erau fie inutile, fie îi stârneau lacrimile. Hiron moştenise firea ei sensibilă, dar şi o parte din tăria tatălui. Înţelegător, Samon o lăsă o vreme să se bucure de prezenţa fiilor ei, făcându-i doar un semn discret lui Clayton, care părăsi încăperea, închizând uşa în urma sa. Într-un târziu, Yano şi Hiron ocupară canapeaua, în timp ce Anira luă loc pe un alt fotoliu, alături de soţul său, nemaisăturându-se să-i privească.
- Acum, să auzim, zise tatăl lor.
Avusese dreptate în privinţa fratelui său. Hiron avea harul unui bard. Netulburat şi complet stăpân pe sine, istorisi întreaga poveste într-o manieră lipsită de violenţă. Antrenamentele lor păreau o joacă, Saldor şi Lander fuseseră înfăţişaţi drept nişte profesori blânzi şi răbdători, iar Tayson era doar un coleg mai supărăcios. Descrise prima întâlnire cu thalinii din afara oraşului drept o luptă eroică, pe care, datorită iscusinţei de care dispuneau, o câştigaseră fără nici cel mai mic efort. Nu dăduse nicio clipă senzaţia că viaţa le fusese pusă în pericol. Yano îşi strânse involuntar braţul drept, parcă aşteptându-se să simtă rănile provocate de muşcăturile lupilor. Partea cu spitalizarea sa fu exclusă în totalitate. Totuși, în ciuda situaţiei aparent roz, Samon nu se arătă deloc încântat de cele auzite, ba chiar fu stăpânit de o supărare fără margini.
- Biserică? Gardă? zise pe un ton scăzut, periculos. Aveţi idee măcar ce vorbiţi?
Se ridică şi se plimbă prin cameră, starea sa de nervozitate fiind extrem de evidentă.
- De ce n-aţi venit să-mi spuneţi? se răsti. De ce? Nici nu trebuia să părăsiţi Elmore!
Cum cei doi fraţi nu răspunseră, continuă, fiecare cuvânt fiind încărcat de mânie.
- Credeţi că am să vă îngădui să vă jucaţi de-a cavalerii când asta vă poate costa viaţa?
Anira doar privea, îngrijorarea fiind limpede în ochii ei şi în felul în care îşi frământa mâinile. De regulă ea era cea responsabilă cu predicile interminabile. Ale lui Samon erau scurte, căci ştia exact de câte vorbe era nevoie pentru a se face înţeles.
- Voi anunţa armată ca vă retrageţi, declară, trântind pocalul pe masă şi vărsând o parte din conţinut. Primul tren spre Elmore va fi al vostru.
(a fost scris ieri dar nu s-a postat)

Draga Mada,
A fost odata, ca niciodata (sau, dupa cum spune Funny Story "a fost de doua ori dar na"), ca de n-ar fi, nu s-ar povesti, o nebuna pasionata de animeuri si obsedata de Slayers, si o tanti micuta si timida interesata, aparent, de Kiddy Grade. Pe lista mea de animeuri preferate se afla si acesta. Imi place actiunea, dar cred ca adevaratul motiv este altul. Prin intermediul lui, cam indirect, te-am cunoscut pe tine. Eram la inceput cu forumurile si auzisem atatea despre ce se intampla cand vorbesti cu persoane de pe net. Nu planuiam o prietenie. In niciun caz. Ba chiar cautam sa evit una, dat fiind dezastrul recent prin care trecusem, asta apropo de prieteni. Totusi, ai fost simpatica din prima clipa si mi-a facut placere sa vorbesc cu tine. Erai cumonicativa si mereu aveam si eu ceva de spus, un raspuns de dat, o parere de zis. Nu ma plictiseam cu tine. De pe Anime Arena, pe Magic Night. Forumul asta cred ca ne-a legat. Si a facut-o bine. Cine ar fi zis ca niste animeuri si un forum RPG vor apropia asa doua persoane?
Nu am avut o relatie perfecta. Ne-am certat, ne-am bombanit, am stat suparate, dar nu regret niciun mini-scandal din asta. Niciunul. De ce? Pentru ca intr-o prietenie fara certuri unul este marioneta si face doar ce-i spune celalalt. Asta nu mai e prietenie. Te-am bombanit de multe ori, recunosc, nu mi-au convenit multe lucruri, dar, daca in alte circumstante as fi dat naibii persoana respectiva, putin pasandu-mi daca eram vinovata sau nu, la tine m-am intors mereu. Am cunoscut multi oameni, si am constatat ca niciunul nu merita respect. Sunt mielusei in fata ta si vipere prin spate. Dintre toti, am gasit un singur prieten adevarat. Doar unul. Un prieten care nu este indiferent la probleme, care este mereu acolo pentru un sfat sau o vorba buna, un prieten care mereu sare sa ajute, chiar si cand nu-i cer. Asta esti tu. Si uite ca, dintre toti, tocmai eu am norocul sa-ti fiu prietena. Asta e intr-adevar un lucru de pret.
Atunci cand iti doresti ceva mult de tot si faci efortul de a fi mai bun, primesti acel lucru. Mi-am dorit sa intru la un liceu bun. Am primit. Mi-am dorit la facultate. Am primit. Mi-am dorit si o persoana in care sa pot avea incredere deplina. Am primit-o. Faptul ca te-am cunoscut pe tine a facut viata mai roz. Putini oameni se pot duce la cineva si sa-si deschida sufletul complet, sa spuna tot ce-i roade fara jena, fara teama ca vor fi luati in ras sau batjocoriti. Esti o persoana minunata, cu calitati ce acopera orice defect. Muncitoare, silitoare, isteata, demna de urmat.
Iti multumesc pentru acesti ani minunati, si sunt convinsa ca vor veni multi altii. Iti multumesc ca-mi esti cea mai buna prietena.
<url>www.youtube.com/watch?v=Vk0xo9…</url>
  • Listening to: Final countdown
  • Reading: Roata timpului
  • Watching: Claymore & Slayers
  • Playing: Blacky
  • Eating: n-am:((
  • Drinking: apa si ceai de capsuni:X

deviantID

little-mazoku
little_mazoku
Artist | Student | Literature
Romania
Hellol
My name is Karina, I'm 19 years old and I don't know english:))
Interests

AdCast - Ads from the Community

Comments


Add a Comment:
 
:iconnotvitruvian:
Notvitruvian Featured By Owner 4 days ago
Thanks for the watch ;)
Reply
:iconblingblingbabe:
blingblingbabe Featured By Owner Apr 13, 2015
:icondbthx1::icondbthx2::icondbthx3:
aristochat by Digithalie
Reply
:iconandaelentari:
Andaelentari Featured By Owner Mar 12, 2015  Professional Digital Artist
thanks for faving! :hug:
Reply
:iconlinnealinea:
LinneaLinea Featured By Owner Mar 6, 2015  Professional Artist
Thank you for the :+fav: ! :huggle:
Reply
:iconblingblingbabe:
blingblingbabe Featured By Owner Feb 21, 2015
:iconpinkbow1plz::iconpinkbow4plz::iconpinkbow2plz::iconpinkbow3plz::iconpinkbow1plz:
:iconfavouriteplz::iconthankyoujump::iconthankyoujump1::iconthankyoujump2::iconfavouriteplz:
:iconpinkbow1plz::iconpinkbow4plz::iconpinkbow2plz::iconpinkbow3plz::iconpinkbow1plz:
Reply
:iconblingblingbabe:
blingblingbabe Featured By Owner Feb 14, 2015
:iconthelovetrainplz::iconcuteicondividerplz::iconpinklilyplz::iconcuteicondividerplz::iconthelovetrainplz:
:iconpinkmarmalade::icondbthx1::icondbthx2::icondbthx3::iconpinkmarmalade:
:iconthelovetrainplz::iconcuteicondividerplz::iconpinklilyplz::iconcuteicondividerplz::iconthelovetrainplz:
Reply
:icondisse86:
Disse86 Featured By Owner Feb 10, 2015
Thanks for watching! :D
Reply
:iconsynderen:
synderen Featured By Owner Feb 1, 2015  Hobbyist Digital Artist
Thanks a bunch for the watch :icontearplz: I appreciate it!
Reply
:iconbloodbendingmaster97:
bloodbendingmaster97 Featured By Owner Dec 24, 2014  Hobbyist Digital Artist
Thanks for the :+fav:! :aww:
Reply
:iconblingblingbabe:
blingblingbabe Featured By Owner Dec 14, 2014
:iconthelovetrainplz::iconcuteicondividerplz::iconpinklilyplz::iconcuteicondividerplz::iconthelovetrainplz:
:iconpinkmarmalade::icondbthx1::icondbthx2::icondbthx3::iconpinkmarmalade:
:iconthelovetrainplz::iconcuteicondividerplz::iconpinklilyplz::iconcuteicondividerplz::iconthelovetrainplz:
Reply
Add a Comment: